Primul lift în istoria omenirii datează din secolul al doilea înainte de Hristos şi era folosit  pentru transportarea gladiatorilor din subteran spre arena de lupte a Coloseumului de la Roma.  În Republica Moldova, cel puţin jumătate din utilizatorii ascensoarelor au  senzaţii tari asemănătoare cu cele  ale gladiatorilor de altă dată, deoarece aceste lifturi urcă şi coboară încă de pe timpurile URSS-ului. Cel puţin aşa susţine o organizaţiei neguvernamentală care avertizează că ascensoarele mai vechi de un sfert de secol pot deveni  periculoase  pentru populaţie. Cum stau lucrurile   în realitate?  Răspunsuri – în minutele următoare de la Directorul Întreprinderii Municipale Specializate „Liftservice” Ion Stanciu.

Europa Liberă: Se bat clopotele, dle Stanciu, din partea unor organizaţii cu preocupări pentru cetăţeanul consumator, că peste jumătate din ascensoare  existente în capitală şi ţară ar fi peste măsură de vechi şi ar crea neplăceri, disconfort,  dacă nu chiar primejdii cetăţenilor… Cum stau, de fapt lucrurile?

Ion Stanciu: Vreau să vă spun că întreprinderea municipală „Liftservice” practic este cea mai mare din republică care deserveşte ascensoarele. Noi avem la ziua de astăzi la deservire  2114 ascensoare, în fondul locativ sunt 2744. Alarma care se bate eu cred că este reală pentru că vreau să vă spun că din acele 2114 ascensoare deservite de „Liftservice” la ziua de azi 55 la sută au expirat termenul de exploatare. Termenul de exploatare conform standardului interstatal este de 25 de ani. Republica Moldova a semnat aşa un act normativ, care prevede că după vîrsta de 25 de ani ascensorul trebuie ori schimbat, ori modernizat.

Europa Liberă: Termenul de exploatare expirat… Ce înseamnă de fapt, acest lucru, în cazul unui ascensor?  Că nu e ca în cazul produselor alimentare, să producă indigestie. El rămîne funcţional de fapt, inofensiv rămîne în continuare sau totuşi prezintă o anumită primejdie?

Ion Stanciu: Nu, primejdie desigur că nu prezintă, pentru că noi continuăm să deservim aceste ascensoare. Avem şi ascensoare de 36 şi 40 de ani, noi continuăm să le exploatăm, însă sunt moral şi fizic uzate şi piesele acelea de schimb e greu de găsit pentru că aşa uzine producătoare nu mai există, care au fabricat acele ascensoare. Cîteva uzine de acum nu mai există. Aici e vorba nu de sănătatea locatarilor, pentru că noi garantăm lucrul pe care îl facem, noi facem anual verificări şi prestăm serviciile calitative ca liftul să se afle într-o stare normală de exploatare, însă problema e în aceea că noi nu putem garanta calitatea lucrărilor. De aici vin foarte multe plîngeri de la locatari, des se opresc, des trebuie de ieşit de repus în funcţie, piesele celea de schimb e problematic de procurat din Ucraina, Belorusia, România, noi de acolo procurăm toate piesele de schimb, în Moldova nu se produc ele.

Europa Liberă: Deci, pericolul cel mare este să rămîi blocat în cabina liftului, nu te paşte primejdia ca cetăţean să păţeşti ceva mai grav. În general, s-a întîmplat ceva mai grav cu lifturile, dle director?

Ion Stanciu: Anul trecut a fost un caz la Albişoara 68/2, o persoană a căzut în puţul liftului şi a decedat, însă asta nu e legat cu calitatea lucrărilor la ascensoare sau starea ascensorului. Asta e legat cu o persoană în stare de ebrietate de gradul 3, este certificat medical,  o hotărît să elibereze din cabina stopată a ascensorului vecinul, a pierdut echilibrul şi a căzut în puţul ascensorului. Aicea e numai legat cu implicarea în lucrul ascensorului, nu cu calitatea lucrărilor sau starea tehnică, care este pentru moment stare normală.

Europa Liberă: Piesele de rezervă, adică „cîrpirea” ascensoarelor, aducerea la buna condiţie, la buna funcţionare, soluţionează problema sau prezintă şi asta destule dificultăţi acuma?

Ion Stanciu: Practic careva piese de rezervă este foarte dificil de găsit, dar marea majoritate, 80 la sută, sigur că le procurăm. Însă ele sunt costisitoare pentru că în ultimii 3-4 ani s-au majorat de 2-3 ori preţul la aceste piese, din Belarus, România, Ucraina, Rusia şi sigur că sunt costisitoare şi e nevoie de finanţe majore.

Europa Liberă: Apropo, dacă e să vorbim şi de bani, de ce bani dispune întreprinderea Dvs. şi, teoretic, aţi putea să ne spuneţi de cîţi bani ar avea nevoie ca să se îndrepte lucrurile, să se reînnoiască, să strălucească tot din nou?

Ion Stanciu: Eu pot să vă spun că din tarifele care sunt aprobate de Consiliul municipal în mai 2009, în vigoare de la 1 iunie 2009, practic „Liftservice” prestează serviciile de deservire tehnică din banii aceştia. Însă de acum de trei ani la rînd, Consiliul municipal Chişinău ne dă la nivel de 3 milioane de lei pentru schimbul şi reparaţia capitală a ascensoarelor, însă sigur că este o sumă mizeră, pentru că noi anul trecut am schimbat 3 ascensoare  – ultimele ascensoare cu deschidere manuală care aveau 40 de ani la Creangă 82/4, anul acesta din aceste 3 milioane schimbăm 2 ascensoare şi facem reparaţie capitală la 5. De aceea aici ar trebui o programă de stat cum este în fostele republici CSI, Ucraina, Belarus, Rusia, este o programă de stat pe mai mulţi ani pentru schimbul şi reparaţia ascensoarelor. Numai aşa putem ieşi din situaţie.

Europa Liberă: Apropo, cum stă Republica Moldova în comparaţie  cu alte state foste sovietice, mai bine, mai prost?

Ion Stanciu: Sunt programe de stat în toate ţările din CSI, însă în Moldova acest program încă nu a fost elaborat. Recent, vineri, am fost la Ministerul economiei, am discutat, mi s-a promis că o să se întreprindă măsuri pentru elaborarea acestui program. Lasă-l să fie pe 10-20 de ani, însă să ştim că este un program, cu o viziune în viitor despre problema schimbului sau modernizării ascensoarelor.

Europa Liberă: Există vreun bloc în care liftul e atât de vechi încât nu mai funcţionează şi trebuie schimbat?

Ion Stanciu: La ziua de astăzi noi avem 158 de ascensoare cu vîrsta de la 36 la 40 de ani. Ele funcţionează, noi garantăm funcţionarea inofensivă, însă se stopează foarte des pentru că sunt foarte multe detalii de la ascensor pe care noi nu avem de unde le procura, ne străduim să le fabricăm singuri la întreprinderea noastră, însă exploatarea lor este foarte dificilă.

Europa Liberă: De obicei lumea îşi aminteşte cât de vechi sau proaste sunt ascensoarele atunci când rămân blocaţi în ele …. În general, când te pomeneşti captiv într-o cabină de lift, ce opţiuni are  cetăţeanul?

Ion Stanciu: În principiu, eu întotdeauna dau consultaţie aşa ca să nu fie întreprinsă nici o măsură de pasager, de a încerca de a ieşi din cabina blocată între etaje. Pentru că este legătura sonoră, să zicem aşa o sonerie în cabină, dacă s-a blocat înseamnă că trebuie de apăsat soneria, cineva o să intervină care se găseşte la etaj şi acolo noi ne străduim să punem în toate cabinele, sigur că se rup, se defectează, dar ne străduim să punem toate telefoanele care există, dispeceratul central, dispeceratele la sectoare, şi să intervenim după contract, adică timp de o oră pentru deblocarea pasagerului blocat în cabină.

Europa Liberă: Domnule director, cît costă acum un lift modest care nou să fie şi să funcţioneze?

Ion Stanciu: Cel mai modest lift la ziua de astăzi care le aducem noi şi schimbăm, iată şi anul trecut şi anul acesta, le aducem din Belarus, din oraşul Moghiliov, practic 80 din ascensoare sunt instalate, şi cele vechi şi cele noi care aduc, din Belarus. Acum acest lift costă, cu toate lucrările de montare la nivel de 25-26 de mii de euro.

Europa Liberă: Păi, cu cele 3 milioane pe care le are întreprinderea Dvs. schimbarea lifturilor arată ca un fel de utopie totuşi…

Ion Stanciu:  Sigur că da. Asta e 1,2,3 ascensoare. Gata. Aceşti bani numai pentru aceste lucrări sunt…

Europa Liberă: Păi, şi atunci cum credeţi că ar putea fi totuşi rezolvată această problemă în mod radical? Dvs. aveţi siguranţa că factorii de decizie, oamenii care administrează ţara sunt conştienţi de gravitatea problemei sau de faptul că peste un timp oarecare această problemă va fi şi mai gravă?

Ion Stanciu: Eu consider şi mi-am expus părerea la Ministerul economiei vineri, că numai printr-un program de stat. Nimeni nu cere şi ştim că 1 mie de lifturi n-o să fie schimbate într-o zi-două. Lasă să fie un program de stat şi pentru 10-20 de ani. Pentru că aveţi perfectă dreptate că pe noi ne ajunge din urmă alt val – undeva 28 de procente, asta îs 595 de ascensoare, au vîrsta de 21-25 de ani. Peste 2-3 ani noi nimerim încă într-un val de 28 la sută din ascensoare suplimentar cu termenul de exploatare expirat. Asta e o problemă foarte dificilă şi o problemă foarte grea. Şi numai programul de stat ne poate salva.